După două luni de criză politică, noul guvern condus de Enrico Letta pare să satisfacă cel puţin parţial nevoia unei schimbări de generaţie în Italia. Dar rămân numeroase necunoscute, începând de la alianţa cu Silvio Berlusconi şi de la problemele judiciare.
Nimeni nu poate ascunde criticile la adresa noului guvern. Un guvern format pe bazele unei alianţe care va putea cu greu să îşi modifice caracterul hibrid: jumătate progresist, jumătate conservator, cu o linie politică care va trebui descifrată şi cu un electorat de centru-stânga confuz din cauza acordului semnat cu Silvio Berlusconi.
În rest, acest guvern este rezultatul unei situaţii de urgenţă şi produsul unui rezultat electoral puţin cam incert. Nu are o majoritate parlamentară clară, iar principala formaţiune – Partidul Democrat – este fragmentată din cauza gestionării dezastruoase a votului pentru desemnarea preşedintelui ţării.
Şi totuşi acest guvern reprezintă un moment de răscruce în mlaştina în care se zbate politica italiană. Printr-o decizie spontană, practic au fost reduşi la tăcere toţi liderii politici care au condus şi au influenţat viaţa ţării în ultimii 20 de ani. Nu au lipsit presiunile – din partea principalelor două partide şi chiar din exterior – pentru menţinerea situaţiei actuale. Dar solicitarea de înnoire, de schimbare a generaţiei, a prevalat.
Un rezultat surprinzător
Un rol decisiv în acest sens l-a avut preşedintele ţării, Giorgio Napolitano. Iar rezultatul este, deocamdată, unul surprinzător. Forţele politice de centru-stânga îşi pierd liderii istorici. Alţi lideri au încercat în mod insistent să facă parte din noul Cabinet, dar nu au reuşit. Poate că au pierdut ultima ocazie.
Pentru prima dată din 1994 până acum, forţele de centru-dreapta sunt cooptate la guvernare fără Silvio Berlusconi. Simbolul de centru-dreapta nu va avea nicio funcţie în noul guvern. De altfel, nici foştii săi miniştri nu participă la guvernare. A fost trecut pe banca de rezerve şi premierul tehnocrat Mario Monti. “Tânăr” în politică, dar având totuşi 70 de ani. În mod clar este sfârşitul unei ere, nu se ştie dacă este începutul unui New Deal.
Detalii in
Trimiteți un comentariu